
am asistat aseară la cel mai tare concert pe care l-am văzut până acum (da, mai tare decât the cure). în ciuda neînțelegerilor legate de prețul biletelor și de faptul că nu a mai existat nici o diferențiere între cele 3 categorii de bilete, banii în plus au meritat. a mai meritat și așteptarea de la ora 17 până la 21 a celor de la limp bizkit, timp în care ne-am forțat să ascultăm cele două formații din deschidere.
atmosfera a fost așa cum trebuia să fie, se pare că lumea de la noi a mai vizionat ceva concerte din afară sau au mai fost la festivaluri și au început să știe cam cum stă treaba. la fel ca și bodyguarzii...
cei de la limp au fost așa cum îi știam, neschimbați, inclusiv wes :) au cântat cele mai cunoscute melodii ale lor, precum: my generation, hot dog, nookie, faith, boiler, rollin', show me what you got, my way etc. pentru cei mai mulți dintre noi a fost un vis din copilărie devenit realitate după mai bine de 7 ani. de asemenea, pentru cei 20 de oameni care am așteptat după concert la autocar a fost probabil una dintre cele mai mișto experiențe. băieții au venit, foarte calmi, ne-au dat autografe la toți (până și wes, în mod surprinzător), și-au făcut poze cu noi și ne-au povestit despre turneu. în plus, fred ne-a împărtășit câte ceva despre cum s-a născut limp bizkit-ul și despre noul album la care încă mai lucrează. după cele 30 de minute pe care le-a petrecut de vorbă cu noi în ploaie, era mai mult decât evident că i-a plăcut în mod sincer la noi. în plus, puteți să găsiți pe twitter-ul lui câteva poze din România.
rock on!